Rolul tutorelui in cadrul stagiului de practica

iulie 28, 2015

Programele de stagiatură  sunt o şansă extraordinară de a pune în practică toate cunoştinţele teoretice dobândite pe parcursul anului şcolar, de a completa bagajul de cunoştinţe prin intermediul acumulării de experienţă şi de a uni şcoala cu munca activă. Un program de stagiatură bine pus la punct  îl va înzestra pe practicant cu noţiuni  şi cunoştinţe bogate, fiind la fel necesar ca şi conţinuturile teoretice deprinse anterior. Stagiile reprezintă un proces de învăţare fundamental pentru un viitor profesionist care doreşte să înfrunte provocările ce pot apărea  în drumul său de carieră.

Pentru a facilita procesul de învățare al practicantului este important ca acesta să-și desfășoare activitatea într-un mediu profesionist, în apropierea persoanei responsabile de tutoratul practicii, astfel încât să poată avea loc o interacțiune mai amplă între cei doi, facilitând comunicarea și feedback-ul constant din partea cuiva cu multă experiență. Astfel, se ajunge la atingerea obiectivelor practicii. Având în vedere că tutorele de practică deţine destul de multe cunoştinţe despre domeniul de lucru și poate răspunde tuturor întrebărilor legate de sarcinile trasate și procesele organizaționale, el joacă un rol esențial în acest proces de învăţare și, din acest motiv, trebuie să fie un model pozitiv, capabil să susțină elevul pe perioada practicii, ajutându-l în stabilirea planului de carieră. În plus, față de bagajul tehnic, tutorele trebuie să susțină elevul în dezvoltarea unor abilități individuale și personale, precum și a unor competențe din care nu trebuie să lipsească dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de muncă sau abilitatea de a rezolva probleme, de a lucra în echipă şi a învăța cum să devii mai productiv. Tutorele ar trebui să dezvolte, împreună cu compania, o programă pentru practică cu un plan de învățare. Înainte de începerea practicii, elevul și tutorele ar trebui să parcurgă aceeași programă pentru a evalua așteptările amândurora și a evita schimbarea planului de practică în timpul acesteia. Și dacă, din diferite motive, survine vreo schimbare în planul de practică, este important ca această schimbare să fie în beneficiul practicantului. Existența inițială a unui set de obiective și responsabilități bine definite conduce la o mai mare concentrare asupra învățării.

Este recomandabil ca în timpul primei întâlniri, tutorele să ghideze practicantul în cadrul companiei și a politicii acesteia, furnizând informații importante:

–  Manualul de proceduri și politica companiei;

– O scurtă prezentare a istoricului companiei și a modului cum aceasta a luat ființă;

– Misiunea, viziunea, valorile și serviciile / produsele;

– Obiectivele sau punctul de interes prezent al organizației;

– Descrierea postului de practică;

– Programul de lucru (când începe, când se termină, pauze);

– Email, internet și telefon (sistem și reguli de utilizare);

– Telefon mobil și politica de trimitere a mesajelor;

– Politica privind Facebook, Twitter și alte mijloace media de socializare;

– Confidențialitate;

– Probleme de securitate.

Este de asemenea important ca la început, după prima întâlnire, tutorele să conducă cursantul într-o vizită/tur al companiei, prezentându-i tot personalul cheie.

La sfârșitul programului de practică tutorele ar trebui să aibă o întâlnire de evaluare cu elevul, care să se axeze pe trei obiective majore:

1) consolidarea obiectivelor învățării și de evaluare a procesului de practică;

2) întocmirea unui set de informații care să permită companiei să intensifice și să îmbunătățească procesul de formare;

3) analizarea planului de carieră al elevului pe termen scurt și mediu (reflecție asupra oportunităților de o angajare viitoare).

Ca urmare a acestei întâlniri ar trebui să fie întocmite unele din următoarele instrumente de evaluare și validare a experienței:

– Un raport al practicii care să documenteze experiența de practică (acest document poate fi înaintat de către practicant tutorelui înainte de întâlnire, permițându-i celui din urmă să-l folosească ca punct de pornire al discuției și reflecției asupra experienței de lucru);

– Certificat de practică, care să cuprindă informații despre obiectivele stagiului de practică, sarcinile îndeplinite și numărul de ore de practică;

– Document de evaluare a performanței întocmit de către tutore (este important ca această evaluare să fie făcută pe baza abilităților tehnice dezvoltate, precum și pe baza abilităților organizaționale demonstrate de către practicant);

Pentru a îmbunătăți viitoarele stagii și experiență de practică este important ca tutorele să poată aduna o gamă de informații:

–  Ce poate fi făcut pentru a îmbunătăți programul de practică al organizației?

–  Care au fost sarcinile și proiectele relevante pentru practicant?

–  Înțelegerea de către practicant a obiectivelor practicii și a rolului acestora în organizație;

–  Relația cu tutorele și capacitatea acestuia de a răspunde nevoilor practicantului;

–  Ce fel de sarcini au fost executate cu plăcere de către practicant și care nu.

Tutorele va trebui să le ofere stagiarilor condiţii de învăţare care să le permită îndeplinirea constantă a Planului Inidividual de Activitate şi, drept urmare, a competenţelor ce se doresc a fi obţinute, având la bază următoarele aspecte:

–       Planificarea realizării activităţilor într-un mod progresiv din punctul de vedere al dificultăţii şi coroborarea abilităţilor practicantului cu obiectivul de a depăşi eventualele dificultăţi întâlnite;

–       Îndeplinirea tuturor cerinţelor unei activităţi pentru a permite achiziţionarea şi dezvoltarea competenţelor vizate;

–       Realizarea activităţilor în diferite situaţii de lucru pentru a se confirma achiziţia şi dezvoltarea competenţelor transferabile;

–       Realizarea de activităţi legate de profesie, cărora li se recunoaşte utilitatea practică;

–       Demonstrarea şi justificarea  diferitelor etape de realizare a unor activităţi determinate;

–       Comunicarea dintre tutore şi elev, după şi în timpul realizării activităţii, asupra procedeelor şi instrumentelor utilizate şi condiţiilor adecvate pentru realizarea acestora în alte contexte de lucru.

–       Stimularea practicantului de a adresa întrebări despre eventualele nelămuriri ce pot apărea pe parcursul programului de stagiatură.

–       Facilitarea interrelaţionării personale;

–       Promovarea unei culturi riguroase în ceea ce priveşte practica şi utilizarea terminologiei tehnice;

–       Promovarea unei practici orientate care, în mod progresiv, să crească autonomia şi responsabilitatea execuţiei diverselor sarcini.

Ţinând cont că evaluarea trebuie să fie îndreptată către verificarea cunoştinţelor şi competenţelor achiziţionate de către practicant de-alungul formării, criteriile de evaluare formativă trebuie să se grupeze în diferite domenii:

1. Achiziţionarea de cunoştinţe, dezvoltarea profesională şi transferul cunoştinţelor către noi situaţii:

i)              Cunoştinţe şi competenţe profesionale demonstrate

ii)             Calitatea şi organizarea muncii

iii)            Ritm de muncă şi talent profesional

iv)           Autonomie, iniţiativă şi creativitate

v)            Aplicarea regulilor de igienă şi siguranţă

2. Relaţionar:

i)              Lucrul în echipă şi relaţionare interpersonală;

3. Comportamental

i)              Simţ de responsabilitate

ii)             Participare şi adaptare profesională

iii)            Prezentare personală

iv)           Punctualitate şi perseverenţă