Educatie si formare profesionala/vocationala – modelul portughez

iulie 13, 2015

Formare profesională este reprezentată de întregul complex ce promovează achiziţionarea şi dezvoltarea cunoştinţelor şi competenţelor cu scopul de a oferi o calificare certificată. În Portugalia, formarea profesională este înscrisă într-un sistem educativ naţional, tutelat de Ministerul Educaţiei, aducând în prim plan măsuri de dezvoltare a ocupării forţei de muncă aflate sub tutela Ministerului Solidarităţii, Forţei de muncă şi Siguranţei Sociale.

Învăţământul secundar portughez are durata de trei ani, fiind  format din două componente:

i) cursuri cu caracter general, orientate către accesul la învăţământul superior;

ii) cursuri tehnologice orientate pentru pregătirea elevului pentru a se integra într-o viaţă activă, permiţându-i acestuia obţinerea unei calificări profesionale (nivel III).

Sistemul de formare profesional, încadrat din punct de vedere legal în Legea de Bază a Sistemului Educaţional, prezintă două puncte de plecare diferite: unul de teorie şi altul de aplicare a teoriei în cadrul pieţei forţei de muncă, distingându-se în funcţie de finalitate, tipologia ofertei, public-ţintă, nivel de formare prioritară, evaluare pedagogică şi certificare. La nivelul formării pe piaţa forţei de muncă, un mare număr de entităţi, de statut public sau privat, îşi asumă responsabilitatea în ceea ce priveşte executarea, fiind cofinanţată de diverse programe de sprijin.

Dezvoltarea formării profesionale iniţiale încadrată într-un sistem educaţional, şi mai ales cea realizaţă în cadrul învăţământului secundar, cuprinde cursurile desfăşurate în cadrul instituţiilor de învăţământ secundar, în special cursurile tehnologice, cursurile şcolilor profesionale, cursurile de educaţie-formare şi cursurile din învăţământul curent. Pe de altă parte, cursurile ce au loc în şcoli profesionale constituie o modalitate specială de educare şcolară alternativă faţă de sistemul obişnuit. Şcolile profesionale, asumă cu prioritate oferta învăţământului profesional orientat către necesităţile locale şi regionale. Aceste cursuri, în afară de a oferi cerificate de competenţă şi calificare profesională, oferă în plus accesul la învăţământul superior. Aceste planuri de studiu asumă trei componente diferite: formare socio-culturală, formare ştiinţifică şi formare tehnologică.

La nivelul formării profesionale introdusă în piaţa forţei de muncă de către Institutul Forţei de Muncă şi Formare Porfesională, sub tutela Ministerului Solidarităţii, Forţei de Muncă şi Siguranţei Sociale (IEFP), este asumată o acţiune specială de gestiune.  IEFP este entitatea publică ce are competenţa de a pune în aplicare  politicile de angajare şi formare profesională definite de Guvern, având ca principal obiectiv să stabilizeze piaţa forţei de muncă prin intermediul unor  intervenţii, precum informarea şi orientarea profesională, repartizarea candidaţilor la locuri de muncă şi formare profesională, dirijând acţiunile către adulţii  fără un loc de muncă  şi/sau tineri în căutare de locuri de muncă. Formarea profesională realizată de IEFP reprezintă un model de acţiune intensiv şi apropiat de  condiţiile reale de lucru. De asemenea, IEFP posedă o serie de Centre de Gestiune Participată, construite în totalitate prin intermediul acordurilor  cu diverse  asociaţii sau sindicate, iar acestea au ca principală finalitate promovarea de activităţi formative orientate către un sector determinat, cuprinzând diverse domenii precum: comerţ, ceramică, construcţii civile, metalurgie, metalomecanică, jurnalism, reparaţii automobile, calitate, încălţăminte, lemn şi imobile, sectorul alimentar, textile, hidroterapie, plută, bijuterii, electronice, turnătorie, servicii, pescuit şi meserii şi artizanat.

Sistemele de formare alternative constituie un program dirijat către formarea profesională a tinerilor care, terminând clasa a 6-a sau a 9-a şi urmând drumul către o formare profesională, achiziţionează astfel o certificare, cu valoare profesională şi şcolară. Aceste programe de învăţare sunt promovate de către structurile formative din IEFP şi entităţile externe, având Centre de Angajare cu responsabilitate de organizare şi formare.  Aceste programe, cu o durată normală de trei ani, se bazează pe alternanţa dintre un centru de formare (unde există componente de formare socio-culturală, ştiinţifico-tehnologică şi practică simulată) şi o companie (în cazul în care există instruire practică la locul de muncă). Prezenţa în companii este încheiată printr-un contract de formare specific, încheiat între formator şi compania gazdă. Învăţarea conduce la atribuirea de certificate de aptitudini profesionale (nivel II sau nivel III) sau la o diplomă de echivalare şcolară de 9 sau 12 ani de şcoală. Sub tutela IEFP, ministerul întotdeauna recunoaşte rolul companiilor ca spaţiu privilegiat de formare în cadrul căruia se desfăşoară, într-un context real de muncă, o parte foarte importantă a procesului de învăţare. Formarea alternativă se caracterizează printr-o puternică interacţiune între componentele de formare teoretică şi de formare practică incluzând, obligatoriu, o formare în cadrul unui context real de muncă, distribuită progresiv, de-a lungul întregului proces formativ, acesta reprezentând un sistem work-based-learning, unde învăţarea conţinuturilor şi competenţelor teoretice şi practice se desfăşoară în contextul real de muncă.

Formarea în contextul unui loc de muncă

 Formarea practică în contextul unui loc de muncă are la bază o serie de ipoteze:

i)              Companiile sunt spaţii de achiziţionare de competenţe în domeniul tehnologic, organizaţional şi relaţional, capabile să genereze o dinamică pozitivă cu un context de formare;

ii)             Valoarea contextului de învăţare poate fi îmbunătăţită atunci când este relaţionată cu natura cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice dezvoltate în cadrul unui context de formare profesională;

iii)             Formarea în contextul unui loc de muncă devine realitate datorită experimentării aproximative a unei situaţii reale de lucru, în timp ce contextul de formare doar  siumlează cadrul concret de muncă;

iv)           Companiile sunt entităţi potenţial-angajatoare ale viitorilor elevi calificaţi.

Aceste acţiuni desfăşurate în cadrul companiilor au ca obiectiv să ofere stagiarilor:

i)              Un contact mai îndelungat cu surse de tehnologie şi tehnici;

ii)             Dobândirea de cunoștințe și abilități inerente într-o calificare profesională dată;

iii)            Oportunitatea de a aplica cunoştinţele şi competenţele dobândite într-un context  de formare unor activităţi concrete în cadrul unui context real de muncă;

iv)           Dezvoltarea de deprinderi de muncă şi simţ al responsabilităţii profesionale;

v)            Experienţele inerente relaţiilor interumane la locul de muncă şi spiritul de lucru în echipă;

vi)           Cunoştinţe de organizare managerială;

Formarea profesională în cadrul unui context de muncă poate fi de două tipuri:

i)              Se poate realiza într-un cadru de alternare, putând să se concretizeze la finalul fiecărei perioade de formare sau poate fi repartizată în mici blocuri pe parcursul fiecărei perioade de formare;

Se poate realiza într-un anumit moment ce coincide cu finalul perioadei de formare.